Robert Schmidt

Am dat din întâmplare de un blog al unei tanti oarecare şi m-am minunat de “perlele” scoase de copilul genial al autoarei. La scurt timp după, m-am întristat. Să mă explic:

Am fost  cu câteva zile în urmă la filmul Alvin and the Chipmunks 2. La Hollywood Multiplex. Nu singur, că nu-s psihopat, pedofil sau retard, ci împreună cu verişoara mea de nouă ani. Lângă noi se aflau trei fete, maxim 14 ani fiecare, neînsoţite. Pe tot parcursul filmului am fost nevoit să aud expresii de genul “O daaaa!!” la fiecare scenă cu conotaţie sexuală. La final, au tras concluziile despre film: “Ce bun era negrul ăla!!!”.

Ştiu că nu e ceva nou. Depravarea tinerelor generaţii şi perspectivele triste. Se întâmplă la alţii de zeci de ani, de ce nu s-ar întâmpla şi la noi? Sistemul democratic să fie de condamnat? Sau?

Şi eu sunt fan depravare (oarecum, mai degrabă, anarhie). Îmi plac chestiile condamnate de mulţime şi nu mă sfiesc să recunosc asta. Dar, am ştiut să-mi definesc un tabel al priorităţilor şi să nu încalc anumite principii.

Aş vrea să văd mai multe acţiuni sociale de atenţionare asupra acestor chestii. Studii. Campanii. Legi. Măsuri “drastice” – interzicerea televizorului în gospodării unde există copii sub 14 ani. Unii părinţi ori sunt neinteresaţi de soarta propriului copil, ori prea ocupaţi şi zgârciţi, ori, pur şi simplu, mult prea proşti şi la rândul lor needucaţi.

Altfel, am o idee de afaceri, e compusă din termenii dealer şi crack cocaine. Căci pentru Spice Shop-uri se anunţă vremuri grele