B.U.G. Mafia. Supranatural.

Martie 12th, 2010

Formaţia B.U.G. Mafia a lansat astăzi piesa “Supranatural“, piesă ce va fi inclusă pe viitorul album, programat să iasă pe piaţă în a doua jumătate a anului 2010.

Din punctul meu de vedere, ca urmare a procesului intern de digerare a produsului, exteriorizat prin următoarea propoziţie, piesa este excepţională. Heavy shit. Neaşteptat. În fine, cred că m-am făcut înţeles, deşi e greu pentru cineva care nu mă cunoaşte să pună cap la cap unele detalii.

Altceva mă intereseză mai mult, însă. Nu-mi pasă cui nu place piesa, e dreptul fiecăruia să aibă personalitate, şi ţin să-i felicit pe cei care se regăsesc. DAR:

“Pula mea, asta e aşa de 98, atunci mergeau textele astea despre cartier, şmecherie şi ce mai cântă ei acolo. Muzica a evoluat frate, eu nu mă mai regăsesc. Sunt expiraţi, a trecut vremea lor.”

Atunci când o arzi la modul ăsta, ejprost boss. Pentru că e imposibil să fii altfel, din moment ce nu sesizezi evoluţia. De la “După Blocuri” la “Întotdeauna pentru totdeauna”, la “Băieţi Buni”, la piesele noi de pe albumele aniversare şi, mai nou, la “Supranatural”. Evoluţie în plan liric, personal, muzical, spiritual, etc. Serios, chiar eşti prost. Sau hater. Dar ura presupune deficienţe de intelect, deci tot eşti prost. Repet, e foarte bine dacă nu-ţi place, dar e foarte rău dacă eşti prost. Asta în general.

Mi se pare penibil să fiu nevoit să scriu textul de mai sus, dar am învăţat, recent, că lucrurile care mie mi se par evidente, sunt greu de procesat de către alţii. În ciuda aparenţelor, nu sunt “cel mai mare fan” B.U.G. Mafia, cel mai deştept om din lume, şi nici măcar o autoritate competentă în domeniu. Îmi place doar să-i fut în gură pe proşti, câteodată.

A, piesa:

B.U.G. Mafia – Supranatural

De la nuntă la divorţ

Februarie 17th, 2010

Se ştia oricum poate fi cale scurtă :)

de la nunta la divort

de la nunta la divort

Aştept privatizarea Poştei Române!

Februarie 11th, 2010

PRIVATIZÁRE s. f. proces de transformare a întreprinderilor comerciale și industriale, a instituțiilor din sectorul de stat cu cel privat, în scopul rentabilizării sau creșterii rentabilității economico-sociale.

Toată lumea sare în sus însă la întâlnirea cuvântului “privatizare”. Pentru ca se ştie cum se derulează o privatizare la noi. Nu mă interesează acest aspect. De fapt mă interesează, dar nu vreau să intru acum pe el. Ar fi prea mult de scris, ar fi obositor, ar fi inutil.

Deci privatizarea Poştei. De ce? Din n motive pe care din nou nu am chef să le detaliez. Unul singur mă afectează foarte tare însă: serviciul de curierat internaţional. Îl vreau îmbunătăţit. Vreau să nu mai aştept să ajungă avizul la mine, la 7 zile după ce coletul a intrat în ţară (avizare telefonică/electronică, anyone?) . Vreau mai multe oficii poştale care să ofere servicii de curierat internaţional. Aş fi zis chiar toate. Vreau să aibă acelaşi program ca şi oficiul, nu programul stupid şi inaccesibil de acum; angajaţii să fie plătiţi după merit. Sunt tentat să-i înjur de multe ori, dar poate unii chiar nu merită. Nu vreau să mai văd feţe de oameni trişti şi sictiriţi după ghişeu. Şi cam atât. Tarifele mi se par OK. S-ar mai putea lucra şi la timpul de livrare.

Deci, privatizare. Pentru că singuri nu putem face treabă.

Copiii voştri

Februarie 3rd, 2010

Am dat din întâmplare de un blog al unei tanti oarecare şi m-am minunat de “perlele” scoase de copilul genial al autoarei. La scurt timp după, m-am întristat. Să mă explic:

Am fost  cu câteva zile în urmă la filmul Alvin and the Chipmunks 2. La Hollywood Multiplex. Nu singur, că nu-s psihopat, pedofil sau retard, ci împreună cu verişoara mea de nouă ani. Lângă noi se aflau trei fete, maxim 14 ani fiecare, neînsoţite. Pe tot parcursul filmului am fost nevoit să aud expresii de genul “O daaaa!!” la fiecare scenă cu conotaţie sexuală. La final, au tras concluziile despre film: “Ce bun era negrul ăla!!!”.

Ştiu că nu e ceva nou. Depravarea tinerelor generaţii şi perspectivele triste. Se întâmplă la alţii de zeci de ani, de ce nu s-ar întâmpla şi la noi? Sistemul democratic să fie de condamnat? Sau?

Şi eu sunt fan depravare (oarecum, mai degrabă, anarhie). Îmi plac chestiile condamnate de mulţime şi nu mă sfiesc să recunosc asta. Dar, am ştiut să-mi definesc un tabel al priorităţilor şi să nu încalc anumite principii.

Aş vrea să văd mai multe acţiuni sociale de atenţionare asupra acestor chestii. Studii. Campanii. Legi. Măsuri “drastice” – interzicerea televizorului în gospodării unde există copii sub 14 ani. Unii părinţi ori sunt neinteresaţi de soarta propriului copil, ori prea ocupaţi şi zgârciţi, ori, pur şi simplu, mult prea proşti şi la rândul lor needucaţi.

Altfel, am o idee de afaceri, e compusă din termenii dealer şi crack cocaine. Căci pentru Spice Shop-uri se anunţă vremuri grele :)