Aţi fi de acord ca România să devină o republică federală? Mie îmi surâde ideea, dar cred că românii ar pune-o în practică pe modelul clasic – mai mulţi demnitari, mai mult de furat.
Din păcate, eu nu mai văd nicio soluţie în momentul de faţă pentru scoaterea ţării din căcat. O “revoluţie” nu ar ajuta prea mult, dimpotrivă, ne-ar trage în spate. Adevărat, cea mai mare problemă la nivelul celor care deţin puterea este lipsa fricii, şi e vina noastră, a tuturor, că s-a ajuns aici.
Din păcate, e adevărat şi faptul că suntem un popor foarte prost. Şi incult. Şi dezbinat. Şi fără atitudine. Suntem lacomi, dar ne mulţumim cu puţin, când ni se oferă. Suntem cum nu se poate mai rău. Şi de parcă nu ar fi de ajuns, ne place să epatăm, să arătăm tuturor cât suntem de proşti. În toate domeniile. (Bineînţeles, există şi excepţii).
Ar trebui să fim recolonizaţi de către o naţie non-latină, cu o perioadă de graţie de o lună, în care cine nu e de acord poate pleca liber. Unde vrea, unde poate. Apoi: bărbaţii castraţi şi puşi la sclavism. Femeile frumoase şi proaste vândute unor gentlemani bogaţi de pe alte meleaguri (Dacă nu le vrea nimeni, duse la circ). Femeile frumoase şi deştepte (şi nu mă refer la inteligenţă în sensul de ce tare-i pizda, l-a legat pe fraierul cu bani, care la rândul lui nu era prost. Despre slăbiciunile voluntare ale bărbaţilor inteligenţi pentru “superfemei”, altădată) ţinute pentru împerechere. Femeile urâte şi deştepte folosite pentru completare, restul la cratiţă. Mai nasol cu femeile urâte şi proaste.
Textul de mai sus constituie un pamflet şi chiar trebuie interpretat ca atare.
Şi totuşi… o revoluţie? Inutilă. Dar ar fi frumos. Haos, zgomot, forţă, emoţii, libertate, consecinţe. Ar fi frumos să vezi o pădure de ţepuşe în faţa Casei Poporului. Care să constituie suport pentru capetele celor care au încercat să guverneze ţara timp de 20 de ani. Rectific. Au încercat să ne mintă că ar şti, ar putea, ar vrea şi ar lupta.
Deci, republică federală? 
